La Masada, in anul 70 d.Hr., s-au strans ultimii patrioti evrei ramasi in lupta impotriva romanilor in timpul Revoltei Evreilor pentru a tine piept inamicului pentru ultima data. Condusa de generalul Flavius Silva, legiunea a 10-a a incercuit Masada. Zelotii evrei, condusi de Eleazar ben Yair, au fost asediati de romani timp de trei ani, intre anii 70-73 d.Hr. Dandu-si seama ca nu le mai este cu putinta sa reziste, 967 de aparatori din Masada au preferat sa se omoare, pentru a nu cadea in mainile luptatorilor romani, care i-ar fi luat in robie. Deoarece sinuciderea era interzisa de religia lor, au fost tras la sorti cativa barbati care sa-i omoare pe toti ceilalti asediati; dupa aceasta ultimii ramasi s-au omorat ei intre ei. Totusi, doua femei si cinci copii s-au ascuns, nu au fost omorati, si au putut povesti mai tarziu cele intamplate.

Sapaturile arheologice, conduse de profesor Yigael Yadin, au scos la iveala ruinile unui palat ridicat pe trei terase, identificat de istorici ca fiind al regelui Iudeii Irod cel Mare, cu paviment de mozaic aflat intr-o mare sala in partea de vest. Tot aici au fost descoperite cisternele in care se pastra rezerva de apa de ploaie, un sistem complex de bai, o sinagoga si un columbarium in care se pastrau urnele locuitorilor ne-evrei din cetate.